PREGĂTIREA  COPILULUI  PENTRU  ŞCOALĂ

     Pregătirea copiilor pentru şcoală este o temă care a fost şi rămâne incitativă pentru educatoare, învăţătoare şi psihologi. Cercetările arată clar că până la  4/5 ani  copilul îşi dezvoltă 40 % capacităţile intectuale, pe care urmează să le atingă la maturitate. Preşcolaritatea este apreciată ca fiind ,,vârsta ce cuprinde cea mai importantă experienţă educaţională din viaţa unei persoane”.

     Problematica pregătirii pentru un debut scolar optim  vizează  o varietate de aspecte de conţinut (se referă la aspecte ale realizării obiectivelor prevăzute în programa instructiv-educativă din grădiniţă), şi alţi factori care contribuie la realizarea ei  (părinţi, scoală, comunitate).   

      Noţiunea de “pregătire“ echivalează cu noţiunea de ,,dezvoltare” a copilului,

          viitor şcolar, sub aspectul dezvoltării intelectuale, motivaţionale, afectiv - voluţionale,

          pe care îl reclamă învăţătura.

      Varietatea activităţilor instructiv educative din grădiniţă oferă un cadru potrivit pregătirii corecte pentru adaptarea şcolară şi pentru formarea atitudinii de şcolaritate. În munca cu preşcolarii se folosesc  o serie  de mijloace educative, ponderea principală fiind jocul şi învăţătura, primul dominând fără echivoc, al doilea fiind un atribut de neînlăturat al primului.  Jocul, procesul natural, prin care copilul învaţă, nu oboseşte sau cu greu generează oboseală, crează confort şi bună dispoziţie, nu produce efecte neplăcute, penibile dacă se organizează aşa cum trebuie.

     Grădiniţa  de  copii  ca  primă   treaptă  a  sistemului  de  învătământ  din  ţara  noastra  realizează  integrarea  socială  cu  pregătirea  copilului  pentru  şcoală,  o  continuitate  educativă  de  la  grădiniţă  la  ciclul  primar.

      Nu  se  percepe  plasarea  educaţiei  preşcolare  într-o  optică  şcolară  şi  nu  se  are  în  vedere  instruirea  prematură   a  copiilor  după  modelul  şcolar. Astfel  devine  necesară  întărirea  legăturii  dintre  grădiniţa  si  şcoala   primara,  elaborarea  obiectivelor  şi  a  continuităţii  educaţiei  preşcolare  în  corelaţie  cu  învăţământul  primar  într-o  concepţie  unitară.

      Se  are  in  vedere  de  către  grădiniţă :

-accentuarea  caracterului  formativ,  stimularea  inteligenţei  si  creativităţii  copiilor   prin   mijloace  specifice  vârstei;

-asigurarea  accesibilităţii   continutului  în  raport  cu  particularităţile  dezvoltării  psiho-fizice  si  respectarea  individualităţii  copiilor;

-valorificarea  maximală  a  funcţiilor  informative   si  formative  ale  jocului,  ca  activitate  de  baza  a  copilului  de  vârsta  preşcolară,  atât  ca  mijloc,  cât  şi  ca  metodă  în  desfăşurarea  procesului  de   învătământ din  gradinita;

-apropierea  copilului  de  realitatea  înconjuratoare  pentru  a  favoriza   îmbogăţirea  reprezentărilor despre  natură  si  viaţa  socială  si  stimularea  educaţiei  sensoriale  specifice  varstei;

-antrenarea  copilului  în  acţiuni  directe,  ca  participant  activ în  formarea  personalităţii  sale,  prin  reducerea  rolului  de  spectator.

      Grădiniţa realizează învăţarea spontană dar şi cea dirijată, care prgăteşte copilul pentru lecţia din şcoală, pentru trecerea de la joc la învăţare. A sprijini copilul, preşcolar pentru şcoală şi pentru integrare şcolară, nu este un lucru uşor făcut în pripă. Cere tact, răbdare, mobilizare, căutare, creativitate şi dăruire totală, colaborare, unitate de cerinţe cu familia şi cu şcoala.

      Copilul mic gândeşte ,,cu ochii, urechile şi mâinile”- spun psihologii.

      Grădiniţa realizează învăţarea spontană dar şi cea dirijată, care prgăteşte copilul pentru lecţia din şcoală, pentru trecerea de la joc la învăţare. A sprijini copilul, preşcolar pentru şcoală şi pentru integrare şcolară, nu este un lucru uşor făcut în pripă. Cere tact, răbdare, mobilizare, căutare, creativitate şi dăruire totală, colaborare, unitate de cerinţe cu familia şi cu şcoala.

      Copilul mic gândeşte ,,cu ochii, urechile şi mâinile”- spun psihologii.

      Tot ce învaţă  este prin imitaţie, gândirea este limitată (practic - intuitivă).

Cu cât copilul creşte se dezvoltă din punct de vedere fizic şi psihic, se dezvoltă limbajul, gândirea, atenţia, voinţa, etc.

       Gradinita  este  locul   unde  copilul  învaţa  să  acţioneze  nu  să fie  acţionat,  unde  învaţa  să  creeze  nu  să  copieze.

       Se  cuvine  să  tratăm  copilul  ca  o  entitate   vitală,  ca  o  valoare  în   sine,  ca  o  fiinţa  activă  aflată  în  permanentă  mişcare,  capabili  să  gândească,  să  evalueze,  să decidă,  să  acţioneze  independent  şi  prin  toate  acestea  să  participe   la  cucerirea  propriei  sale  autonomii.

        Copilul  va  deveni  treptat  autorul  propriei  sale  impresii,  imagini  mintale,  trăiri  emoţionale,  operaţii  ale  găndirii  şi  fapte  de  credinţă.

       Momentul  intrării  în  şcoală  presupune  un  anumit  nivel  fizic,  intelectual,  moral, afectiv . Preşcolarul   trebuie  să dovedească  ceea  ce  se  cheamă  maturitate,  care  presupune  anumite  nivele  de  dezvoltare   a  capacităţilor,  abilităţilor,  priceperilor   si  deprinderilor.

       Toate   acestea  se  realizeaza  prin  conţinutul   practic- aplicativ   al  curriculum-ului   printr-o  proiectare  clara  şi  concretă.

      De  remarcat  rolul  jocului  ca  activitate  fundamemtală  în  grădiniţă,  crearea  ambientului  educaţional  şi  desfăsurarea  activităţii  pe  arii  de  stimulare.

     Prima zi de şcoala trebuie să fie una de neuitat din viaţa fiecărui copil .Pentru ca aceasta să rămână memorabilă şi nu să se transforme într-un adevărat coşmar,familia copilului,educatoarea şi invaţătoarea sau învăţătorul trebuie să pregătească in timp cu multă răbdare acest eveniment.

     Majoritatea copiilor frecventează grădiniţa şi din acest motiv părinţii acordă mai puţină atenţie acestui moment de trecere de la grădiniţă la scoală mergând pe principiul,,vedem noi, ce va fi,,Este o atitudine greşită din partea familiei,deoarece copilul a înaintat în varstă şi resimte accentuat asfel de schimbări de mediu iar rolul esenţial al părintilor este acela de a înlătura orice piedică apărută in calea unei adaptări cât mai uşoară si mai rapidă la noile cerinţe.

    Acelaşi rol deosebit pentru integrarea cu uşurinţă a copilului in şcoală îl are educatoarea.In cadrul grupei pregătitoare ,activităţile desfaşurate , în special în ultima parte a anului şcolar,trebuie să se apropie ca nivel de cerinţă de cerinţele şcolare.Educatoarea trebuie să-şi justifice schimbarea de atitudine in faţa copiilor  explicându-le într-un mod cât mai pe înţelesul lor diferenţa dintre activitatea  desfaşurată la şcoală si activitatea desfăşurtă la grădiniţă. Educatoarea ,prin tactul pedagogic propriu,poate trezi curiozitatea  şi dorinţa  copiilor pentru şcoală. Învăţătorul poate relaţiona cu viitorii elevi prin vizite efectuate la grădiniţă,prin participarea la diferite activităţă care se desfăşoară la grădiniţă cu participarea şcolarilor de clasa aIV-a.La începutul anului şcolar copilul va  comunica mai uşor cu o persoană pe care o cunoaşte.

    Cei trei factori – familia,educatoarea şi invăţătorul –prin activitatea pe care o desfăşoară trebuie să răspundă  la o serie de întrebări care-l frământă pe copil ( Ce voi face la şcoală ?, Cine vor fi colegii mei ?,Cine va fi prietenul meu ? Cu cine mă voi juca ? Ce trebuie să ştiu pentru a mulţumi pe părinţi,pe doamna ? ).Răspunsurile la toate acestea şi la altele le pot da cei trei menţionaţi printr-o activitate conjugată care înlătură consecinţele a căror apariţie se poate observa din prima zi de şcoală (frica de şcoală, atacul de panică, depresia, inadaptarea etc ),consecinţe cu mare influenţă asupra randamentului şcolar al copilului.

     În urma unor studii realizate ,s-a ajuns la următoarele concluzii : Familia are rolul esenţial în pregătirea psihologică a copilului pentru şcoală. Membrii familiei pot întreprinde acţiuni care-l pot ajuta pe copil să facă faţă cu succes  unor situaţii de viaţă noi precum,întâlnirea cu un mediu de viaţă nou,cu oameni necunoscuţi,cu despărţirea temporară de părinţi.Părinţii pot interveni în aceste situaţii prin organizarea unor  activităţi în folosul copilului.