A fi profesor insemna daruirea cunostintelor
proprii si formarea unor noi valori.
Aptitudinea pedagogica presupune un complex de
insusiri psihopedagogice ce asigura educatorului inalta eficienta in procesul de
formare a personalitatii elevului, aptitudinea pedagogica se formează si se
dezvolta în contextul invatarii şi exersarii profesiunii de cadru didactic.
Nivelul inalt de cunostinte, deprinderi,
abilitati şi devotament, al profesorului poate fi ilustrat prin urmatoarele
afirmatii fundamentale:
-Cadrele
didactice se dedică elevilor si activitatii didactice;
-Cadrele
didactice cunosc conţinutul predat şi au cunostintele pedagogice necesare;
-Cadrele
didactice sunt responsabile pentru controlul şi monitorizarea activitatii de
invatare a elevilor;
-Cadrele
didactice reflecteaza sistematic asupra activitatii lor si invata din
experienta;
-Cadrele didactice
sunt membre ale comunitatilor educationale;
Profesorul
trebuie sa dea dovada si de competente manageriale acestea fiind:compente de
comunicare, competente de conducere si coordonare,competente care vizeaza
propria dezvoltare,competente de gestionare a resurselor si
administrative,competente psihosociale,competente de utilizare a
tehnologiilor,competente de evaluare.
Organizatia clasa este o
configuratie la fel de complexa ca oricare alta, evolutiva (se dezvolta treptat
si neintrerupt) si dinamica (schimbare continua), prin faptul ca se
construieste permanent in urma actiunii concentrate a celor implicate aici.
Pozitia cadrului didactic
este foarte importanta.
In primul rand, cadrul didactic trebuie privit din
interiorul grupului, ca membru a grupului si variabila existentiala determinata
a organizatiei (El este singurul adult intr-un grup de copii; El reprezinta
lumea adultilor si promoveaza valorile acestei lumi pentru care se pregatesc
cei mici; El este figura centrala pentru copil; El formeaza judecati de valoare, El este modelul).
Rezultatele invatarii sunt dependente si de
perfomantele grupului, de climatul psihosocial al clasei, de modurile de
organizare a elevilor, de aprecierea celorlalti, de afirmarea unor lideri, de
climatul educational si moral al gruplui din clasa de indeplinirea rolului de lider al profesorului in
clasa.Proiectarea situatiilor de instruire nu poate fi realizata numai din
prescpectiva cognitiv-didactica, ea trebuie sa fie intregita cu o perspectiva social-relationala.
In acest sens, cadrul didactic este privit ca
un conducator social al grupului. El nu mai poate ramane doar un simplu transmitator
de cunostinte, ci si un manger al grupei de copii.
Lumea contemporana este in plina evolutie,
schimbare. Copiii trebuie pregatiti pentru lumea viitorului.Aceasta presupune
si schimbarea cadrului didactic.El nu mai poate ramane doar purtatorul si
transmitatorul de informatie, el trebuie sa incite capacitatile de initiativa
ale elevilor, sa plaseze, sa plaseze copilulu in centrul unor experiente
integrale de studiu, invatarea, traire, comunicare, evaluare, actiunea sa fie
inaintea vorbeipentru a nu forma pseudonotiuni legate de cuvinte goale.
Pentru a putea transmite cunostinte in
conformitate cu standardele actuale, profesorii trebuie sa cunoasca materia in
profunzime si sa manifeste mobilitate intelectuala pentru a-i putea ajuta pe
elevi să creeze „harti cognitive”, sa opereze conexiuni intre diverse idei si
sa abordeze prejudecatile. Cunoaşterea continutului se refera la procesul de
predare, incluzand cele mai utile modalitati de reprezentare si transmitere a
continuturilor, precum şi modalitatile de a transmite cu maximă eficienta
conceptele specifice unei lectii sau a unui subiect.
Calitatile
unui bun profesor nu se refera doar la competenta sa didactica ci si la capacitatile
sale empatice si sociale. Astfel, a avea competente de specilitate in functie
de domeniul predat si pedagogice este importatnt dar nu de ajuns, pentru a fi
intr-adevar un profesor apreciat de catre elevii sai.
In primul rand, calitatile unui bun profesor
implica avea anumite abilitati sociale
de a patrunde in viata interioara a grupului de elevi, abilitati empatatice, de
a intelege copiii, si a putea privi lumea prin ochii lor, si nu in ultimul
rand, valori superioare, caci profesorul este un model pentru elevii
sai.Printre calitatile unui bun profesor sunt tactul si talentul pedagogic,
capacitatea de a forma mintea si tinerilor, de a preda in mod creativ, si de a
nu se limita doar la un monolg plictisitor,modul in care un profesor comunica
cu elevii sai
Este
esential iar daca acesta gaseste moduri atractive de a prezenta informatiile si
inceraca o interactiune adevarata cu elevii sai, rezultatele se vor observa
imediat.Dragostea pentru copii este una in calitatile esentiale pentru un bun
profesor, el trebuie sa iubesac si sa inteleaga copiii.Atituinea profesorului
fata de copii pune amprenta asupra relatiilor in clasa iar daca acesta le arata
elevilor sai, dragoste,respect si intelegere, procesul didactic va fi mult
simplificat.
De asemenea un profesor trebuie sa dea dovada de
empatie, care insemana intuitie intelegere, a putea patrunde in lumea
interioara a copilului,si a putea sa privesti lucruruile din perspectiva sa.
Profesorul trebuie sa isi formeze un stil
pedagogic democratic si nu autoritar, sa tina cont de nevoile elevului, nu
numai de obligatiile lui,sa aiba acea vocatie pentru cariera lui,vocatie ce
insemana atat motivatie interioara, cat si dragoste pentru copii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu